Acum sa vorbim nitel si despre ce o sa gasesti acolo. Pai vara este o terasa draguta cu scaune de plastic si mese la fel la umbra unui copac mare si stufos. O fi nuc, o fi stejar, nu stiu. Inauntru sunt bancute de lemn si scaune asemenea, nu foarte confortabile, dar se tabaceste fundu in cateva minute.

Ca atmosfera este destul de ok pentru o bodega. Este genul de loc nitel mai intunecos, cu un aspect foarte retro. Mai un radio vechi usor prafuit, mai o gaura intr-un perete si alte chestii care dau sentiment locului. Ca muzica este un loc gen 90′s pop rock, deci decent.

Cum la capitolul cu preturile am zis ca ma revansez, va dati seama ca preturile sunt foarte decente. Undeva la 4 RON un Tuborg Strong si la 5 un Carlsberg, o ciocolata calda cam tot 4-5 RON, iar o portie de snitel cu cartofi prajiti 8 RON (da, au si salata pentru prietena ta vegetariana). Visul studentului! Problema este la servicii pentru ca este o singura picolita care trebuie sa ia toate comenzile si sa aiba grija de toti. De obicei cea mai eficace metoda este cea cu hartie-piatra-foarfeca, pierzatorul se duce la bar.

Acestea fiind zise, este bodega ideala pentru un pranz rapid si consistent (berea este aliment) intr-o pauza de facultate sau pur si simplu o iesire la o discutie de seara.

Rezumat
Ambianta –
E foarte ok, poate putin cam intunecat pentru gusturile unora.

Confort –
Bancute de lemn prin colturi ascunse.

Oferta –
Destul de restransa, dar cu accent pe partile esentiale.

Servicii –
Amabili daca nu uita de tine.

Preturi –
Studentesti pana la capat.

Bodegit –
O bodega ideala.

Ca interior este destul de fancy cu canapele mari si fotolii foarte comfortabile. Luminile sunt pe baza de led-uri si ornamentele arhitecturale medievale dau farmec locului. Dupa o anumita ora (22-23), muzica este data mai tare, iar perdelele de la geamuri sunt trase, creand o atmosfera de club. Exista si un bar care mi se pare foarte adecvat locului unde poti sa stai pe scaunele inalte, daca asta vrei.

Din punct de vedere sound si atmosfera, este o muzica house, dar mai relaxata, perfecta pentru tolanit pe canapele. Dupa ora critica cand se trag perdelele, muzica este cam tare si nu prea te mai auzi peste masa decat cu eforturi considerabile. Atunci este de lay back si relax, iar daca ai si cu cine, este de-a dreptul bine.

La partea care ne doare pe toti la buzunar, cu toate ca e “de fite”, mie mi s-a parut ca este destul de ok. Nitel peste mediu, dar…ok. Un cocktail alcoolic vreo 18 RON, un vin vreo 60, iar berea pe la 10. Nu vei gasi Timisoreana sau Ciuc, dar o sa fie Leffe. Nu au de papa, doar de baut pentru ca la urma urmei este un bar.

Este genul de local in care te duci inainte de o noapte in oras, dupa o noapte in oras sau pur si simplu ca sa te relaxezi dupa o zi prea plina.

Rezumat
Ambianta –
E foarte ok pana incepe sa devine muzica prea tare.

Confort –
Fotolii mari, taburete si canapele enorme.

Oferta –
Au cam orice bautura ai vrea si costa peste un anumit pret.

Servicii –
Poate sa dureze nitel cam mult pana iti aduce comanda

Preturi –
Cam arde buzunarul.

Chill –
Este de relaxat, nu?

Intrarea este liberă, iar majoritatea expoziţiilor sunt chiar faine. V-aş sfătui să aruncaţi un ochi şi pe site înainte sa mergeţi acolo, pentru că nu există expoziţii permanente. Despre chestia cu biletul de intrare nu ştiu ce sa spun; de fiecare dată când am fost acolo nu mi-a cerut nimeni bani, deşi pe site chestia aia cu 5 lei intrarea e scrisă de mult timp.

Dar ce legătură are MNAC-ul cu crâşmele? Ei bine, dacă vei lua liftul de sticlă până la etajul 4, vei găsi şi micuţa cafenea, care de obicei e aproape goală. Poţi sta înăuntru, la masă sau pe nişte perne uriaşe, sau pe terasă, la măsuţe de lemn, şi să priveşti oraşul de sus.

Oferta de băuturi este destul de restrânsă, iar de meniu nici nu se pune problema. Poţi să bei suc, bere, cafea, chestii de genul, dar sa nu-ţi zboare gândul la vreun cocktail sau ceva. Minimalişti oamenii, atât ca ofertă, cât şi ca decor. Iar prin minimalişti nu mă refer la pokemoni din ăia care ascultă minimăl. Pe aici n-ai sa vezi aşa ceva. (Apropo, dacă eşti pokemon şi/sau asculţi minimăl, te rog ignoră acest post. Şi eventual du-te la un concert Truda, sigur o să te distrezi.)

Şi, în premieră intergalactică, poze cu minunatul local. Făcute, evident, de mine şi aparatul meu.

Rezumat
Ambianţă –
Minimalism. În materie de design.

Confort –
Pernele uriaşe sunt faine. Şi poti să te arunci pe ele.

Ofertă –
Slăbuţ.

Servicii –
Îţi iei de la bar.

Preţuri –
Mega ok.

Privelişte –
Hai, câţi va puteţi lăuda ca v-aţi urcat pe Casa Poporului?

Situată nu departe de Foişor (vezi harta), prin spatele unor blocuri, Library este, sincer, unul dintre locurile în care când am intrat mi-a venit să ies. Dar asta ţine de farmecul său.

Pe dinăuntru arată a…bombă, dar probabil că o să-ţi schimbi părerea după ce vezi meniul (da, are şi meniu!). Preţurile sunt mici şi ai de unde alege. Cocktailuri găseşti cu duiumul, dar dacă ai altul în minte, tipul de la bar probabil că ţi-l va face. Oamenii ăia sunt nişte drăguţi. Nu pot spune că îi cunosc, dar mi-a plăcut de ei; erau amuzanţi şi au fost amabili cu noi, deşi nu eram “de-ai casei”.

O mare atracţie a barului este metrul de tequila (10 shoturi), care te costă 35 de lei. Asta înseamnă trei lei jumate shotul. Ceaa ce, după părerea mea, este o ofertă chiar rezonabilă.

Hm. Ce altceva? Muzica e faină (preponderent rock vechi), baia e curată, are şi săpun. Comanda se face la bar, şi uneori îţi este adusă la masă (de obicei dacă ai chestii la care se mai aşteaptă, de genul cappuccino sau vreun cocktail).

Library este genul de bodegă de toate zilele, în care te duci cu prietenii. Încă n-am incercat toate cocktailurile din meniu, deci mai am de mers. Băieţii pot sta la rândul lor liniştiţi – berea e multă, bună şi ieftină.

Rezumat
Ambianţă –
Muzică bună, atmosferă clasica de bodegă.

Confort –
Băncuţe cu vinilin pe ele, scaune, chestii.

Ofertă –
Nu cine ştie ce în domeniul cafelelor, dar sunt băuturi multe, ce se pot combina şi sub formă de cocktailuri.

Servicii –
Oameni simpatici.

Preţuri –
Să-ţi tot iei.

Ca atmosfera este destul de primitor, doar ca are o singura mica problema: 90% fumatori, un colt mic langa bucatarie, nefumatori. Problema asta este doar pentru cei care nu fumeaza, restul delectandu-se in liniste cu miresmele. In afara de asta de la picturi pe pereti cu fotbalisti celebri, gardulete din fier forjat si bucatarul care invarte pizza intr-un colt se gasesc toate detaliile dragute care dau specificul localului. Servirea este prompta si muzica se potriveste cu localul.

Ca meniu si preturi mi se pare peste mediu, asa ca este un loc mai potrivit pentru un pranz de afaceri sau de placere cu cineva special. Ca recomandari personale pentru incercat ar fi: pizza “Il Calcio” 20 Ron, Salata Italiana 14 Ron si Long Island Ice Tea 16 Ron.

In concluzie, parerea mea este ca isi merita banii, dar pentru o sambata seara este bine sa faceti rezervare.

Rezumat

Ambianta –
Cam mic si inghesuit locul pentru nefumatori.

Confort –
Canapele si scaune comfortabile, dar nimic special

Oferta –
Destul de variata, dar in general italienisme

Servicii –
Chelnerii se misca cu talent si sunt amabili

Preturi –
Peste medie, dar raportul calitate-canitate-pret este bun.

Italian –
Dintre cele mai italiene din Bucuresti, desi se poate mai bine.

Pillow are două saloane, unul cu canapele şi fotolii, în care nu am stat până acum, iar altul mai întunecat, cu paturi uriaşe şi multe perne. După ce te tolăneşti pe unul dintre acele paturi nu îţi va mai veni să pleci.

Servirea nu este atât de rapidă pe cât mi-aş dori eu să fie, dar la un moment dat ajunge sa nu-ţi mai pese de trecerea timpului sau alte bălării de genul ăsta. Meniul nu este extrem de variat, dar ai de unde alege. Nimic fancy la categoria cafele, dar găseşti destule cocktailuri, printre care şi Mojito. Încă n-am avut ocazia să-l testez, dar presupun că e destul de bun. (Oricum, nu poate fi mai rău ca cel din CoolCat.) Ceaiul este foarte bun, iar pentru 8 lei am primit un ceainic uriaş (vreo 6 ceşti), numai pentru mine. Un frappé e 9 lei, cafeaua vreo 7.

Acum să trecem la partea cea mai interesantă, după părerea mea – narghileaua. Costă numai 12 lei (deci mai ieftin ca în Vale), şi vei găsi o multitudine de arome. Cea cu mandarine este absolut genială. Iar, spre deosebire de alte localuri, ăştia chiar ştiu să o prepare.

Aşadar, ce avem până acum? Paturi, perne, narghilea. Lumina difuză contribuie la atmosfera relaxantă. Geamurile sunt ecranate, deci nu vrei observa trecerea timpului, iar spoturile ascunse răspândesc o lumină caldă.

Muzica, în schimb, nu este tocmai pe gustul meu, şi nu îmi pare că se potriveşte cu atmosfera locului. E genul de muzică activă, care te îndeamnă la dans, nu la lenevit. Mulţi au zis că muzica le place, că e veselă, dar mie pur şi simplu nu îmi încântă organul auditiv.

Rezumat
Ambianţă –
- Relaxare totală. Un minus ar fi, după cum am spus mai devreme, muzica, dar asta e pur subiectiv.

Confort –
- Paturi, perne.

Ofertă –
- Destul de variată, dar se poate şi mai bine.

Servicii –
- Eşti servit la masă (bine, la pat), chelnerii sunt amabili, desi se mişcă un pic cam încet.

Preţuri –
- Destul de scumpe băuturile, dar narghileaua e chiar ieftină.

Relaxare –
- Pillow e genul de loc în care poţi să te destinzi, să uiţi de stresul vieţii cotidiene şi de trecerea timpului.

Dar ce găsim în incinta acestui bar-terasă-”wanna be”restaurant? Păi, în primul rând, se ajunge acolo urcând de la Unirea catre Piaţa Sf Vineri, se continuă dupa piata pana se trece de 2 benzinarii si se ingusteaza bulevardul (Corneliu Coposu devine Calea Calarasilor). Acolo este o trecere de pietoni, iar imediat langa ea o casa mare si alba cu o poarta de fier pe care se intra in curte. Sau, mai simplu, uita-te pe harta aici.

Dupa ce intri pe poarta, daca ai noroc si e vara, poti sa vezi pe terasa cu o multime de scaune si mese diferite (de la canapele la scaune de lemn si fier forjat). Daca in schimb e iarna, curtea e cam goala si atunci mergi inauntru. Aici o sa gasesti 5 camere, fiecare cu stilul propriu.

Prima e cea de lafaiala si relaxare unde vei gasi lumina difuza rosie, pernute rosii, perdele rosii si canapele la fel de rosii. Este ideala pentru vegetare in mod profesionist.

A doua este cu canapele de piele si masute din fier forjat fiind o camera mai pentru cupluri (cate 2 pe canapeluta).

Cea de a treia camera este pentru cei care vin doar pentru o discutie si un vin de-al casei. Aici o sa gasesti fotolii de piele foaaaarte comfortabile si masute mici si rotunde, ideale pentru a tine cateva pahare sau sticle pentru hidratare.

Camera 4 este una cu canapele mari pe care pot incapea lejer 3 fete si un baiat, iar langa cu 2 masute cu cate 2 scaune fiecare din fier forjat pentru discutii in privat. Deasemenea este singura camera de nefumatori. Desi comunica cu alte 2 camere mai fumacioase, nu prea se simte influenta lor.

In ultima camera vei vedea mese mari cu scaune multe in stil cantina. Aici de obicei se duc cei care vin sa manance, pentru ca, pe langa bauturi se gasesc si cateva chestii de ale gurii.

Si pentru ca totusi locul se numeste “La Scena” exista in pod o scena special amenajata unde artistii isi prezinta productii independente, se joaca teatru, se vizioneaza filme, se canta concerte si multe alte activitati asemanatoare care dau un farmec aparte localului. Pentru un program detaliat al evenimentelor, uite-te aici.

In meniu o sa gasesti o oferta destul de buna la bauturi, desi preturile sunt mediocre. 6 RON Beck’s si 10 lei 0,5 de vinul casei (bun rau). In rest, toate cu care sunteti obisnuiti la un bar: Feteasca Neagra, Tequila Sunrise, Ursus, Virgin Pina Colada, Pepsi si apa plata.

Pe langa bauturi, mai exista in meniu si o oferta de mancare, destul de variata. Majoritatea au nume din repertoriul teatrului din pod. Printre felurile se gasesc: peste, pui Shanghai, friptura de porc cu ciuperci, salata si clatite cu dulceata. Singura problema ar fi pretul, nitel cam mare pentru un student, dar acceptabil pentru un “om al muncii”.

Atmosfera e in general buna, dar in primul rand conteaza compania, deoarece daca nu iti place atmosfera intr-o parte a clubului te duci in alta. Muzica este ok, 80′s-90′s in general.

Scurt rezumat

Ambianta -
- camere dupa preferinte, muzica ok, multime diversa.

Confort –
- Iti alegi tu unde stai, si in general toate sunt comfortabile.

Oferta -
- In general diversificata, dar se poate mai bine.

Servicii –
- Sunt cam putini chelneri pentru cati oameni vin de obicei si pot fi si uituci.

Preturi -
- Scumpulet, dar nimic exagerat

Artistic-
-Piese de teatru, stand-up comedy, concerte si boem.

Desigur, metalistul român nu se sperie de aşa ceva. LMC este unul dintre locurile preferate ale pletoşilor bucureşteni. Aici găseşti muzică de calitate, oameni interesanţi şi băutură ieftină, cam tot ceea ce îi trebuie roacărului român model standard.

După cum am spus înainte, este un club întunecat, situat nu departe de gara Basarab (vezi harta). Sau de aia de Nord, for that matter. Se ajunge relativ uşor; de la metrou de la Basarab treci o stradă, intri în curtea unui atelier auto, şi la un moment dat vei vedea o plăcuţă cu numele clubului.

Îţi va lua ceva timp pâna să ajungi să vezi mesele, dat fiind întunecimea dinăuntru, ceea ce, după părerea mea, face parte din farmecul localului. Oamenii de la bar de obicei sunt amabili, şi sunt dispuşi să-ţi pună orice melodie ceri, cu condiţia să se încadreze în tematica clubului. Băuturile sunt relativ ieftine (4.5 lei 50ml de Stalinskaya, 7 lei 50 de Absolut), dar oferta nu e foarte diversificată (bere, câteva tării, oarece sucuri la pet).

Acum că ati aflat toate datele problemei, urmează partea cea mai importantă – de ce Live Metal? Pentru că e un loc în care poti să asculţi muzică faină, de la WASP până la Immortal, să dai din pleată alături de prietenii tăi la fel de pletoşi, sau pur şi simplu să vegetezi pe una din băncile de lemn.

Scurt rezumat
Ambianţă –
– întuneric, fum, metale grele.
Confort –
– bănci de lemn. confortabile doar dacă te tolăneşti pe ele.
Ofertă –
– bere, câteva tării, sucuri; poate şi cafea, dar nu mai ştiu sigur
Servicii –
– îţi iei de la bar; dar oamenii de la bar sunt amabili şi îţi pun muzică, deci primesc puncte bonus.
Preţuri –
– ieftin, nene. ieftin.
METĂL –
– mai e nevoie de comentarii…?

Where to?
I, for one, have heard that line one too many times.

Stai şi te intrebi unde sa mergi. Te-ai săturat de aceleaşi poveşti. Vrei ceva nou.

Poate găseşti ceva nou. Poate e genial, e minunat, vrei să-i spui cuiva. Poate pur şi simplu vrei să povesteşti pe unde ai ieşit şi cât de bine a fost acolo. Poate vrei să arăti lumii că există locuri faine în oraşul ăsta.

Ei bine, de-aia e blogul ăsta aici. Ca să afli unde e de mers, ce e frumos de văzut, ce să faci în loc să stai în casă.

Poveşti cu baruri, cafenele, bodegi şi cine ştie ce altceva.

Dacă vrei să împărtăşeşti lumii şi poveştile tale, spune-ne.